Paginile încă nescrise.
Povești aflate încă în umbră, pregătite să dezvăluie noi secrete ale istoriei și ale blestemului.
Căderea Constantinopolului.
Dragi cititori. După evenimentele din primele volume ale Sagai Blestemul, povestea este departe de a se fi încheiat. Lucrez deja la următoarea carte, „Căderea Constantinopolului”, un nou capitol în care umbrele trecutului revin pentru a schimba destinul lumii.
În anul 1453, în timp ce zidurile mărețului Constantinopol se clatină sub loviturile armatelor otomane, un secret păstrat timp de secole este pe cale să fie dezvăluit. Cei despre care istoria spune că au dispărut pentru totdeauna – cavalerii templieri – ies din nou la lumină. Ascunși în umbră, ei au vegheat asupra unui artefact pe care nimeni nu ar fi trebuit să-l găsească vreodată.
O carte. Un manuscris atât de vechi încât originea sa s-a pierdut în negura timpului. O carte pentru care s-au purtat războaie, au căzut imperii și au murit regi. Acum, când Constantinopolul se află în pragul pieirii, sigiliile care au ținut ascuns secretul încep să se rupă.
Între credință și trădare, între lumină și întuneric, între istorie și legendă, eroii mei vor fi nevoiți să descopere adevărul înainte ca blestemul să fie eliberat asupra lumii.
„Căderea Constantinopolului” va continua firul epic al Sagai Blestemul, aducând noi personaje, noi mistere și revelații care vor schimba tot ceea ce credeați că știți despre această poveste.
Aventura continuă…
— Mihai Sarca
Galileo Galilei și Sora Celeste
Saga Blestemul continuă…
După împărați, cavaleri templieri și imperii aflate în pragul prăbușirii, următorul capitol al poveștii ne va purta într-o epocă în care cunoașterea însăși devenise un pericol. În noul volum, un nume celebru al istoriei va păși fără să știe pe urmele celui mai bine păzit secret al omenirii.
Galileo Galilei.
Închis, supravegheat și acuzat pentru ideile sale, savantul descoperă că adevăratul motiv al fricii Bisericii nu este ceea ce a văzut prin telescop. Ci ceea ce a citit.
Ascunsă în arhivele Vaticanului, departe de ochii lumii, există o carte despre care nu apare niciun rând în cronici. Un manuscris care a supraviețuit incendiilor, cruciadelor și căderii Constantinopolului. O carte pe care templierii au protejat-o cu prețul vieții și pentru care regi și papi au fost dispuși să ucidă.
Se spune că paginile ei nu descriu trecutul.Ci adevărata natură a lumii.
Pe măsură ce Galileo încearcă să descifreze enigmele manuscrisului, începe să înțeleagă că stelele pe care le studiază ascund un adevăr mai vechi decât creștinismul, mai vechi decât Roma și poate chiar mai vechi decât omenirea însăși. Iar când un om descoperă un adevăr pe care nu trebuia să-l afle, nu mai există cale de întoarcere.
Unii spun că Galileo a fost condamnat pentru știință. Dar dacă acesta a fost doar pretextul?
Dacă adevăratul proces s-a purtat în spatele ușilor închise?
Dacă tăcerea lui a fost cumpărată cu un secret care putea schimba lumea?
În curând, un nou capitol al Sagai Blestemul va încerca să răspundă acestor întrebări. Sau poate va ridica altele și mai tulburătoare.
— Mihai Sarca
Confruntarea.
Saga Blestemul se apropie de sfârșit…
După ce a urmat urmele unei enigme ascunse printre ruinele Romei, manuscrisele templierilor, căderea Constantinopolului și secretele îngropate în arhivele Vaticanului, profesorul Gabriel Serafini ajunge în cele din urmă la capătul drumului. Sau poate la începutul lui.
În volumul final, „Confruntarea”, toate firele istoriei se unesc într-un adevăr pe care omenirea l-a ascuns timp de milenii.
Cartea blestemată nu era o armă. Nu era un obiect de putere. Nu era nici măcar o profeție. Era o mărturie.
O mărturie despre ceea ce s-a întâmplat înainte ca primele imperii să se ridice, înainte ca primele temple să fie construite și înainte ca oamenii să învețe să scrie numele lui Dumnezeu.
Pe măsură ce descifrează ultimele pagini ale manuscrisului, Gabriel descoperă că multe dintre legendele considerate mituri ascund fragmente ale aceluiași adevăr. Îngeri izgoniți din lumină. Jurăminte încălcate. Cunoaștere interzisă. O ființă al cărei nume a fost șters din cronici și al cărei chip a supraviețuit doar în șoaptele celor care se temeau să-l rostească.
De mii de ani, lumea a privit în direcția greșită. A căutat răspunsurile în cer. În timp ce originea blestemului se afla pe pământ. Ascunsă. Așteptând. Iar acum, după secole de tăcere, ceea ce a fost închis este pe cale să fie eliberat.
Gabriel știe adevărul. Știe cine a scris primele pagini ale cărții. Știe cine a păzit-o, și știe cine o caută. Dar există un ultim secret pe care încă nu l-a descoperit.
În curând, va trebui să înfrunte nu doar un adversar. Ci însăși sursa blestemului. Iar când ultimul sigiliu va cădea, lumea va afla că unele legende nu au fost create pentru a speria oamenii. Au fost create pentru a-i avertiza.
„Confruntarea” — ultimul volum din Saga Blestemul. La sfârșitul fiecărei povești există un adevăr. Iar uneori adevărul este mai înfricoșător decât orice blestem.
— Mihai Sarca
Păgânul
Munții stăteau nemișcați sub lumina rece a lunii, ca niște uriași de piatră care vegheau asupra unei lumi uitate de Dumnezeu. Vântul cobora din creste și șuiera printre brazi, purtând cu el miros de rășină, sânge și pământ reavăn.
În mijlocul pădurii, ascunsă între stânci negre, se afla o biserică veche, atât de veche încât nimeni nu-i mai cunoștea numele. Clopotul nu mai bătea de zeci de ani, iar icoanele din interior fuseseră acoperite de fum și întuneric.
Părintele Damian îngenunchease în fața altarului. Avea barba albă și ochii adânciți de ani, dar în acea noapte părea mai bătrân decât timpul însuși. În fața lui, pe lespezile reci, zăcea un bărbat – rănit – aproape mort.
Vlad, fiul lui Vlad Dracul. Trupul îi era sfâșiat de răni, iar sângele îi curgea încet printre crăpăturile pietrei. Orice alt om ar fi murit înainte de a ajunge acolo. Dar nu și el.
Damian privea chipul voievodului și simțea cum îi tremură mâinile. Nu de frică. De vinovăție. Pentru că știa adevărul. Cu mulți ani în urmă, când era doar un călugăr tânăr, găsise într-o criptă ascunsă sub ruinele unei mănăstiri un manuscris interzis. Un text scris într-o limbă pe care nimeni nu ar fi trebuit să o mai poată citi. Cartea vorbea despre Primul Blestemat. Despre omul care învinsese moartea și despre prețul pe care îl plătise.
Damian jurase atunci că va ascunde secretul până la sfârșitul vieții. Dar acum, privind cum ultimul apărător al Valahiei își dădea ultima suflare, înțelese că jurământul său era pe cale să fie încălcat.
— Iartă-mă, Doamne… șopti el.
Apoi scoase din veșmânt o cupă veche din argint înnegrit. În ea se afla un lichid întunecat, gros ca sângele și rece ca gheața. Legenda spunea că fusese păstrat încă din vremea păgânilor.
Înainte de Hristos. Înainte de Roma.Înainte de istorie.
Ochii lui Vlad se deschiseră pentru o clipă.
— Ce este…? murmură el.
Damian simți cum toate rugăciunile vieții sale se prăbușesc într-o singură clipă.
— Nemurirea.
Fulgerele spintecară cerul. Iar în adâncul pădurii se auzi un urlet care nu aparținea niciunui animal cunoscut.
În acea noapte nu se năștea un monstru. Se năștea o legendă. Iar lumea avea să-i cunoască numele peste veacuri.
Vlad Țepeș. Păgânul…
Cartea se va numi „Păgânul” și va spune o poveste întunecată despre originea unei legende care a traversat veacurile. Inspirată din istoria lui Vlad Țepeș și din miturile care au dat naștere poveștii vampirului nemuritor, cartea va îmbina realitatea istorică, misterul și supranaturalul într-o aventură diferită de tot ceea ce am scris până acum.
În centrul poveștii se va afla un preot care descoperă un secret vechi de secole și un voievod condamnat să aleagă între moarte și un destin mai înfricoșător decât moartea însăși.
„Păgânul” este un proiect la care lucrez cu multă pasiune și pe care intenționez să îl finalizez până la sfârșitul acestui an.
— Mihai Sarca